L-am auzit ieri pe George Simion, liderul AUR, combătând în mod insistent afirmațiile care se fac în spațiul public conform cărora Călin Georgescu nu va fi lăsat să candideze. Probabil că este sincer când susține că drumul acestuia către Cotroceni nu mai poate fi barat. Dar nu este neapărat și realist. În opinia mea, analizând situația la rece, fără patimă, așa cum aș analiza o partidă de șah, candidatura lui Călin Georgescu va fi barată de către autoritățile statului român. Cei care au pus la cale lovitura de stat vor merge până la capăt.
Există mai multe coincidențe – să le spunem, pentru moment, așa – care converg spre ideea că s-a pus la cale o veritabilă și solidă conjurație împotriva lui Călin Georgescu. Să fie oare întâmplător că un procuror al sistemului, promovat practic peste noapte în grad de general, specializat în execuții politice și fără a pune nici cel mai mic preț pe ceea ce înseamnă probatoriu obținut prin respectarea procedurilor legale – l-am numit pe Marius Iacob – a fost numit, cum ar fi astăzi, la Parchetul General, într-o poziție-cheie, din care îi poate ancheta pe magistrați, iar a doua zi același procuror declanșează, tam-nisam, anchetarea penală a lui Călin Georgescu? Cum a fost posibil ca, pentru presupusele fapte care i se pun în cârcă candidatului prezidențial, să se mute competența de la DIICOT la Parchetul General, pentru ca instrumentarea acestui caz să fie făcută fix de gâdele statului subteran? Pentru a se recurge la o asemenea scamatorie, a fost inventată o cercetare penală a unui magistrat al cărui nume, în mod oficial, e anonim și care, vezi, Doamne, ar fi colaborat în mod ilegal cu Călin Georgescu.
Întrucât în dosar a fost introdus acest magistrat, a devenit, din punct de vedere procedural, posibilă instrumentarea dosarului Georgescu de către Parchetul General, unde, la vârf, a fost înșurubat, la momentul potrivit, omul potrivit. Cine putea face acest lucru? Aparent, o singură persoană: ministrul Justiției. În realitate însă, și Alina Gorghiu nu a fost folosită în acest caz altfel decât ca un simplu instrument al statului subteran.
O altă aparentă coincidență este demiterea lui Toni Greblă de la șefia Autorității Electorale Permanente. Acesta a afirmat în mod insistent că alegerile anulate au decurs în condiții de deplină legalitate și a solicitat, la fel cum au făcut și mulți alții, ca probele care au stat la baza deciziei CCR de anulare să fie prezentate opiniei publice. Și știa, cum știm toți, cum de altfel ne-a informat și șeful CCR, că nu există alte probe decât cele prezentate în decizia publicată de CCR. În al doilea rând, Toni Greblă a descoperit – era de datoria lui să o facă – nereguli grave în modul în care PNL a gestionat banii publici. Este vorba de milioane de euro cheltuiți în campania electorală și care nu pot fi justificați legal. Cumularea celor două luări de poziție a contribuit decisiv la scoaterea din dispozitiv a lui Toni Greblă și la înlocuirea acestuia cu numărul doi de la AEP, un om dispus să execute fără ezitare ordinele date „de sus”. Prin demiterea lui Toni Greblă, se mai bate un piron în sicriul candidaturii lui Călin Georgescu.
Nici ridicarea acestuia din trafic nu este, așa cum pare, o acțiune pripită sau o simplă coincidență. După ce presa de investigație, specializată în cauze penale, a fost din timp informată să stea cu ochii pe Parchetul General și să-și trimită reporterii acolo încă de la primele ore ale dimineții, Călin Georgescu a fost luat pe sus, fără a fi fost citat în prealabil, fără să poată fi invocat refuzul acestuia de a se prezenta, și adus la un interogatoriu care, în ciuda faptului că cel anchetat s-a prevalat de dreptul la tăcere, a durat, în mod straniu, câteva ore, astfel încât supoziția că acesta ar fi săvârșit fapte de o gravitate extremă să circule insistent în rândul opiniei publice interne și externe.
Dacă faptele care i-au fost puse în cârcă de Marius Iacob ar fi fost cu adevărat săvârșite, pe Călin Georgescu l-ar aștepta, cu certitudine, mult peste 10 ani de închisoare. În mod straniu însă – și nici aceasta nu este o simplă coincidență –, el nu a fost arestat, pentru că asta ar fi presupus prezentarea sa în fața instanței de judecată și prezentarea și susținerea acolo a probelor incriminatorii. Pentru a se evita o asemenea situație, Marius Iacob a recurs la un șiretlic: Călin Georgescu nu a fost arestat, ci a primit un control judiciar, iar din documentul elaborat de Parchet s-au evaporat pur și simplu trei dintre cele mai grave acuzații.
Dar treaba a fost făcută. În rândul opiniei publice a fost indusă ideea că acesta este capul unui grup criminal organizat, cu conotații de tip terorist, iar respectivele acuzații sunt de natură să-l împiedice să candideze.
Dar cum ar putea el să fie împiedicat să candideze, în condițiile în care, în conformitate cu legislația în vigoare în România, o asemenea interdicție nu poate fi dată decât printr-o hotărâre definitivă de condamnare a respectivei persoane, în sentință urmând să fie prevăzută, în mod expres, interdicția de a participa la alegeri? Pentru o asemenea operațiune, „sistemul” nu are, pur și simplu, timpul necesar la dispoziție. Și nici în justiție lucrurile nu merg chiar unse, așa cum s-a întâmplat în vremurile de tristă amintire ale binomului Coldea-Kovesi, care l-a promovat pe Marius Iacob.
Una peste alta, „sistemul” lucrează la două capete. Lucrează la două capete în paralel cu inducerea ideii că domnul Călin Georgescu este o persoană extrem de periculoasă pentru fragila noastră democrație. A fost eliminat Toni Greblă în ideea că cel care îl înlocuiește va executa ordinele primite și nu va omologa candidatura acestuia – candidatură care urmează să fie depusă pe parcursul săptămânii viitoare. Dacă această primă mișcare va eșua cumva, a doua linie de atac e gata pregătită. Curtea Constituțională, fix pe modelul abuzului săvârșit împotriva Dianei Șoșoacă – abuz față de care societatea românească nu a acționat suficient de puternic –, îl va elimina pe Călin Georgescu din cursă, sub motiv că și acesta prezintă un pericol letal pentru democrație și statul de drept.
„Sistemul” nu-și permite să rateze și va face tot posibilul să dea de pământ cu domnul Călin Georgescu, în ciuda convingerilor și protestelor lui George Simion. Iar George Simion are obligația nu doar să conteste un asemenea deznodământ, ci să se pregătească, din punct de vedere politic și electoral, să-i facă față.
