Un Summit de o importanță crucială, la Paris, la care participă cele mai importante state europene au exclus România, deși acolo urmează să se dezbată două teme cruciale de maxim interes pentru noi. Încheierea războiului din Ucraina, altfel decât în varianta Putin-Trump
și viitoarele raporturi dintre UE și Statele Unite, care pot degenera într-un război rece.
Sunt două teme vitale din punctul de vedere al interesului nostru național. Și al viitorului statului român în concertul european și mondial. Iar noi lipsim. Cu desăvârșire. Nu vom fi prezenți la Paris nici măcar la nivel de observatori. Aruncarea peste bord a României este de rău augur. Și încă și mai grav este că ne-am făcut-o cu mâna noastră. Noi suntem vinovați și nu cei care ne-au manevrat pe la spate pentru lovitura de stat executată cu sânge rece, prin care voturile românilor au fost aruncate la lada de gunoi iar conducerea statului a fost decapitată. Cei care din afara României și a interesului nostru național au orchestrat această operație, pe mâna unor politicieni trădători și a celor nouă persoane compromise de la curtea națională iresponsabilă au avut în calcul fix scoaterea României din joc, în vederea a tot ceea ce urmează. Și în definitiv, ce urmează.
Până când vor răspunde la această întrebare, să mai consemnăm faptul că singurul lider politic care ar fi fost în drept să fie prezent la Paris și să apere interesele României este Marcel Ciolacu, cel care neavând altceva mai bun de făcut se cațără prin copaci după pisici. Dar care totuși a ajuns premier și ca rezultat al alegerilor parlamentare în urma cărora, cu chiu cu vai, în jurul PSD s-a constituit o majoritate care în cele din urmă a dat naștere unui guvern. Alți reprezentanți ai statului, cât de cât legitimi, nu mai avem, cu excepția lui Emil Hurezeanu, instalat Ministru de Externe de către Klaus Iohannis, rămas fidel acestuia și care s-a rezumat la o simplă declarație prin care ne-a informat ceea ce deja știam și anume că România este exclusă cu desăvârșire de la Summit. O declarație însoțită de o ridicare neputincioasă din umerii de ghiocel.
Și, în definitiv, care sunt meterezele pe care ar fi trebuit să le apere România dacă nu ar fi avut loc lovitura de stat, dacă am fi avut un președinte cu coloană vertebrală și un premier capabil să apere interesul național al României? Răspunsul la această întrebare nu este chiar complicat. România, ale cărei granițe sunt în mare pericol și circulă și zvonul că în pericol ar fi până și integritatea noastră teritorială, dar care în același timp ocupă o poziție geostrategică de o importanță vitală pentru toți marii jucători ai lumii, trebuie să militeze în forță pentru oprirea imediată a războiului din Ucraina. Pentru încheierea unui tratat de pace care să oprească conflictul armat de la granița noastră terestră, maritimă și de la Gurile Dunării. Din această perspectivă, trebuie să ne plasăm de îndată cu toată energia de partea celor care intenționează să oprească acest război. Cu alte cuvinte, avem obligația față de contemporani, față de fii și nepoții noștri și față de urmașii acestora să facem tot ce ne stă în putință pentru a opri acest război. Iar ceea ce ne stă în putință este să ne plasăm fără niciun fel de ezitare alături de Administrația Trump. Și în niciun caz alături de nucleul dur al Uniunii Europene, care este în esență sorosistă, progresistă și neomarxistă și care dorește continuarea cu orice preț a acestui război, operațiune care poate conduce la disoluția Uniunii Europene. Dacă nu putem să participăm la Summit-ul de la Paris pentru că nimeni nu-i bagă în seamă pe ghioceii de la București, trebuie cel puțin să ne afirmăm public poziția și să declarăm că suntem deciși să o apărăm prin toate mijloacele necesare în acord deplin cu Administrația Trump.
Avocatul Dan Chitic, care în ultima vreme se manifestă în forță în plan public, a publicat o analiză extrem de interesantă pe care nu o preiau pe Corectnews pentru că îmi displac unii termeni în care a fost redactată. Dar în esență are dreptate. El susține că tratativele de pace sunt inițiate deloc întâmplător de către Statele Unite împreună cu Federația Rusă pentru că, de fapt, războiul ar fi fost declanșat și purtat între cele două puteri prin procură. Iar terenul de luptă a fost Ucraina. Chitic susține că rușii au dat în această bătălie șah mat americanilor și că Donald Trump face eforturi pentru a transforma pe ultima sută de metri finalul din șah mat în pat. Mai susține că Uniunea Europeană a căzut între scaune făcând uriașe sacrificii dovedite inutile în urma unor decizii eronate ale Comisiei Europene condusă de Ursula von der Leyen. Și că acesta este motivul pentru care pentru început cel puțin, Uniunea Europeană, profund ofensată în acest moment, nu a fost chemată la masa negocierilor. Și în fine, mai susține Chitic că politica autorităților de la București s-a dovedit a fi atât de duplicitară și atât de dezastruoasă încât nu ni s-a rezervat nici măcar rolul de chibiți. Mai pe șleau, afirmă Chitic faptul că România s-a comportat ca o prostituată.
Avem totuși cel puțin două atuuri pe care, indiferent de conjunctura actuală, suntem datori să le valorificăm. Poziția noastră geostrategică, upgradată de prezența consistentă pe teritoriul nostru a forțelor armate ale Statelor Unite și a forțelor armate ale statelor NATO – cât timp încă NATO mai supraviețuiește – și potențialul politic indiscutabil în ceea ce privește promovarea în viitor a unor interese de dreapta, de tip suveranist. Din această perspectivă, vârfurile de lance sunt Călin Georgescu și George Simion. Care, am convingerea, nu vor cădea în cursa întinsă de câțiva jucători de marcă ai statului subteran, fiecare dintre ei și toți laolaltă fiind produse ale organizațiilor Soros. Să ne jucăm deci aceste atuuri, care indiferent ce vor mai unelti autorii loviturii de stat, vor părăsi terenul de joc peste nici o sută de zile.
